Obiceiuri, tradiţii, port

Portul:
mmm Croaţii caraşoveni au un port al cărui specificitate îl deosebeşte atât de celelalte grupuri, cât şi de alte etnii care convieţuiesc în spaţiul balcanic, scria dl. prof. Mihai Radan, pe un pliant de prezentare al comunităţii croate, realizat de UCR în anul 2006.
mmm Având la bază o variantă veche a portului croat, specific doar croaţilor originari din Bosnia, care convieţuiesc în apropierea oraşului Pecs din Ungaria (satul Ata), evoluând în simbioză de secole cu portul românesc, şi cu cel al altor neamuri, portul caraşovenilor şi-a afirmat specifitatea, putând fi considerat unic din acest punct de vedere, în zonă. Bogat în flora şi izomorfe, specificitatea lui rezidă şi în contrastul alb-negru, cu coloratură discretă.

mmm Portul croaţilor din zona Timişului si-a păstrat structura esenţială, influenţată puternic de alte porturi cunoscute în Banat (maghiar, german etc.).
mmm Caraşovenii, fiind şi buni crescători de animale, au o bogată tradiţie în domeniul oieritului şi păstoritului, în timp ce la cei din Timiş abundă tradiţia gospodarilor de şes.
mmm Nunta poartă amprenta obiceiurilor cunoscute şi în poporul din care s-au desprins, podoabele miresei şi ale mirelui au semnificaţii simbolice cunoscute şi altor neamuri.
mmm În flash-ul care poate fi văzut pe fiecare pagină, în partea stîngă, am exemplificat cîte un reprezentant pe vîrste şi sexe, tocmai pentru a ilustra frumosul port tradiţional al nostru. Vedeţi o fată, un băiat, o adolescentă-fecioară de măritat, o femeie, un bărbat şi perechea de vîrstă a treia, bunică şi bunic. Pentru punţină mişcare, am inserat şi stema comunei noastre, aşa cum este ea acum, încărcată de simboluri.

Descrierea costumului femeiesc:
Salbă şi pieptănătura specifică
Cămaşa propriu-zisă cu lucrări de cusături
simbolizând flora şi fauna locală
numite "brazi" şi "şliuke"
Opregul de culoare neagră
Poale albe
Papuci sau sandale

Descrierea costumului bărbătesc:
Pălărie
Cămaşa având cusătura neagra la guler şi mâneci
Cingătoare multicoloră
Izmene lungi cu brodărie în partea posterioară
Laibăr cu lucratură manuală pe fond alb
Pantofi

mmm Pînă anii trecuţi, portul era nemodificat. Acum, se mai pot zări pe stradă foarte rar cîte o femeie în port tradiţional. Doar duminica, la biserică se mai vine în hainele populare. Îmbrăcămintea erau confecţionate din produsele animale (lînă, piei) şi cînepă care era cultivată pe vremuri. Vara se purtau opinci, obiele de lînă iţari din cînepă şi cămaşă de in. Iarna se purtau pantaloni de piele iar cei mai înstăriţi purtau cizme. Peste cămaşă, purtau un cojocel fără mîneci iar deasupra un cojoc mare împodobit cu diferite cusături. Pe cap, aşa cum am spus mai sus, purtau pălărie. Femeile mai purtau şi o cîrpă (batic) sub care aveau o bucată (de, să-i zicem tot cîrpă, confecţionată din tei sau lînă) ce dădea o formă specifică coafurii. Opregul sau cheţa de culoare neagră, ţesută din lînă foarte scorţoasă. Fetele, în zilele de sărbătoare purtau o panglică cusută cu mărgele colorate iar cele de măritat purtau o salbă de bani.

Tradiţii:
mmmÎn zilele de sărbătoare, cînd se întîlnesc la joc, se pot găsi unele tradiţii specifice, cum ar fi cea a melodiilor foarte lente şi înaintarea făcîndu-se spre stînga cu un bărbat în frunte. Horele se fac în aşa fel, încît ierarhia pe vîrste şi pe poziţia dominantă în comunitate să se regăsească şi în ordinea aşezării la horă. În general se conservă încă o politeţe şi un respect faţă de bărbat, oferindu-i-se nu numai întîietatea ci chiar şi locul pe scaun, un obicei atît de înrădăcinat că pînă şi în autobuze este păstrat.
mmmO tradiţie interesantă era cea a şezătorilor, a logodnelor şi nunţilor, sărbătoarea măsuratului oilor şi multe altele. Nunţile ţineau de regulă 3-4 zile, cu mese îmbelşugate, dans şi chef pe cinste. Fiind o comunitate considerată minoritate etnică, este firesc ca relaţiile intracomunitare să fie foarte strînse. În cazuri de nevoie ne ajutăm foarte mult. Atunci cînd pierdem pe cineva drag, mergem cu toţii, cu ce putem şi ajutăm pentru pomană şi îngropăciune. Ducem ouă, ţuică, făină şi uneori mergem chiar şi la pădure să aducem lemne pentru familia rămasă în urmă.