Pagina satului Vodnic

mmmSatul Vodnic este aşezat pe latitudinea 45,24691 grade şi longitudine 21,80009 grade. Altitudinea aşezării este de 224 m faţă de nivelul mării.
mmmLocaltitatea este înconjurată de dealuri în trei părţi, spre Rafnic dealul Işneag, spre Lupac dealul Laina Strana iar partea care duce spre Dognecea, dealul numit Das. Cea de-a patra parte este ieşirea spre drumul Reşiţa-Oraviţa.
mmmSatul format din două părţi denumite Mahala şi Oreşe, despărţite de dealul Stari Breg care a găzduit vechea vatră a satului. La rîndul ei, Mahala este despărită de un mic pîrîu, care-şi adună apele de pe văile dealurilor.
Gruparea oamenilor în vatra satului, după anul 1725 este şi în legătură cu expansiunea otomană în aceste părţi. Oamenii s-au organizat în cele şapte sate caraşoveneşti, după numele rîului Caraş. Se pare că numele Vodnicului vine de la cuvîntul slav "voda" care înseamnă apă. Se pare că înainte, era ceva mai multă apă în zonă, unele terenuri mlăştinoase încă rămînînd foarte umede.
mmmŞcoala din sat are doar 4 clase, deoarece numărul redus de copii nu ar justifica prea mulţi profesori. Învăţătoarea Maria Vlasici este o persoană foarte complexă, angrenînd copiii şi la tot felul de activităţi culturale. Copiii de la clasele mai mari fac naveta la Şcoala din Lupac sau pleacă împreună cu părinţii la oraş sau în străinătate. Din păcate, atît restrîngerea activităţii muncitorreşti din Reşiţa precum şi închiderea minei din Dognecea, a obligat oamenii de aici să se reorienteze. Vodnicenii erau mineri renumiţi, mina de la Lupac sau Dognecea se baza într-o măsură foarte mare pe aceştia. Unul dintre ei a devenit inginer, după ce a urmat cursurile Facultăţii de Mine din Petroşani (dl.Chicheş-Pemul).
mmm Agricultura tradiţională nu mai este rentabilă, aşa că singura soluţie este munca în străinătate. Cei mai mulţi sînt plecaţi în Croaţia, în Italia, Austria sau în Spania. Banii pe care îi cîştigă acolo, le oferă posibilitatea să-şi construiască adevărate vile, să-şi cumpere maşini, utilaje agricole şi să-şi doteze locuinţele după standardele cele mai ridicate.
mmm În anul 1900 Vodnicul avea 101 case, locuite de 461 de oameni. Doar două erau din piatră şi doar 11 erau acoperite cu ţiglă. Acum nu mai poţi găsi case acoperite cu altceva şi nici nu mai găseşti case pe stil vechi, decît sălaşele. Dar unii dintre săteni, au început să-şi modernizeze şi aceste sălaşe, chiar dacă e greu de crezut că cineva le va mai locui în mod permenent, vreodată. Acele vremuri sînt trecute, cu toate părerile de rău ale nostalgicilor. Civilizaţia europeană îi obligă pe aceşti săteni (ruşinaţi de condiţia lor, pînă nu de mult) să aducă şi celor din jur, celor din Reşiţa - de exemplu - modele şi idei de civilizaţie. E drept că, civilizaţia costă mulţi bani. Dar vodnicenii au de unde!