Pagina satului Clocotici

mmm Satul Clocotici este aşezat pe latitudinea 45,24478 grade şi longitudine 21,83626 grade. Altitudinea aşezării este de 277 m faţă de nivelul mării. Aşezarea satului este la sud de Municipiul Reşiţa.
mmm Satul este despărţit pe lungimea sa în două părţi de pîrîul Clocotici, care izvorăşte din partea de nord iar în mijlocul satului primeşte un mic afluent din partea de est, cu care se varsă în Caraş, în hotarul comunei Caraşova.
mmmIstoria satului este aceeaşi cu a celorlalte sate caraşoveneşti, organizarea ca sat începînd de prin anul 1725, deşi era locuit de mult mai mult timp. Una din legende spune că numele satului ar proveni de la faptul că pîrîul clocoteşte şi din această cauză şi numele. De fapt, dacă privim pe harta ţărilor de provenienţă ale populaţiei de aici (Croaţia, Bosnia etc.), vom găsi o localitate al cărei nume se citeşte Clococevaţ. Dacă aici clocoteşte rîul, acolo oare de la ce o veni numele? [... :-) ...]. Satul este înconjurat de 3 părţi de dealuri, avînd ieşirea în partea de sud pe unde se şi face legătura cu drumul Reşiţa-Oraviţa. În ultimii ani, s-a deschis şi asfaltat şi şoseaua care face legătura cu Caraşova şi de aici cu drumul Reşiţa-Anina, aşa încît dacă cineva vrea să meargă spre Bucureşti, de exemplu, va scurta foarte mult drumul, direct prin Anina-Bozovici-Băile Herculane, fără să mai treacă prin Reşiţa-Caransebeş.
mmm Casele în majoritatea lor erau construite din lemn (bîrne) cu o singură cameră, unde locuia întreaga familie, avînd spaţiul locativ foarte mic şi fiind nepodită pe jos. Mortalitatea infantilă era foarte ridicată, circa 40% din copii murind de foarte mici. Asistenţa medicală a fost inexistentă, predominînd descîntecele şi leacurile băbeşti.
mmm Şcoala era confesională, unde preda un singur dascăl. Clasele erau suprapopulate, iar învăţătorii erau doar cu puţin mai instruiţi decît proprii lor elevi. Ceea ce se numea şcoală era de fapt învăţarea cititului, scrisului şi cele patru operaţii matematice de bază (adunare, scădere, înmulţire şi împărţire). La acestea se adăuga obligatoriu educaţia religoasă, deoarece primii învăţători erau călugări sau preoţii din sat. În anul 1953 a fost construită o clădire cu destinaţie şcoală, iar în anul 1964 aceasta a fost etajată. Unul dintre cei mai importanţi oameni ai şcolii din Clocotici a fost regretatul Gheorghe Vătav, care nu numai că a contribuit la ridicarea şi consolidarea învăţămîntuşlui local dar a şi pus bazele ansamblului de dansuri din sat, cu care s-au făcut spectacole foarte apreciate atît în ţară cît şi sîn străinătate.
mmm Satul a fost electrificat în anul 1956. În vremurile de dinainte de 1989 circulau cîte două autobuze cu muncitori pe trei schimburi şi mai era un autobuz care ducea elevii. În acest moment, nu mai există nici un autobuz, fiecare descurcîndu-se cum poate. Muncitorii de atunci au ieşit la pensie sau au plecat la muncă în străinătate.